SESIZARE DIN OFICIU
Asociația a urmărit cu deosebită atenție audierea Procuraturii Generale privind Raportul final al activității speciale de investigații pentru anul 2019 și a subdiviziunilor specializate în activitatea specială de investigații speciale, în cadrul Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică din 4 martie 2020. Având în vedere cele relatate în cadrul ședinței, dar și ultimele evoluții sensibile, existente în domeniul protecției datelor cu caracter personal şi al conceptului inviolabilităţii vieţii private ce țin de competența exclusivă a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, transpuse în cadrul juridic național prin art. 15 al Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care, din păcate, nu sunt respectate la aplicarea Legii 59/2012 privind activitatea specială de investigații, informăm următoarele.
În contextul propunerilor de amendare a Legii 59/2012, subliniem în mod prioritar că aceasta nu corespunde realităților şi standardelor juridice internaționale, în sensul respectării obligației legale de a informa subiectul de date cu caracter personal după efectuarea (legală sau ilegală) a măsurilor speciale de investigații și nici nu contribuie la asigurarea proporționalității dintre libertățile fundamentale ale omului cu misiunea organelor de ocrotire a legii.
În contextul celor expuse, am reținut următoarele abateri grave reclamate de către subiecții de drept la depunerea plângerilor pe faptul neinformării privind măsurile speciale de investigații dispuse în privința acestora, majoritatea fiind evocate în spațiul public și mai nou depistate inclusiv în rezultatul unor verificări în cadrul organelor procuraturii, și anume:
- Nu este ținută în nici un mod evidenţa măsurilor speciale de investigaţii dispuse şi autorizate, refuzate, inclusiv a celor efectuate cu încălcarea prevederilor legii;
- Efectuarea cu încălcări a măsurilor speciale de investigații – peste termenele admise de Codul de procedură penală (efectuarea interceptării convorbirilor pe o perioadă ce depășește 6 luni de zile, de la 8 la 12 luni în unele cazuri);
- Inexistența temeiurilor pentru autorizarea repetată a măsurilor speciale de investigație sau pentru prelungirea acestora (deși legislația prevede că pentru același temei legal nu poate fi autorizată repetat);
- Inexistența unei evidențe corespunzătoare a dispunerii și efectuării măsurilor speciale de investigații, care duc la imposibilitatea aplicării dreptului la informare (din oficiu) și/sau dreptului de acces (la cererea persoanei) asupra realizării acestor măsuri în privința datelor cu caracter personal care o vizează;
- Autorizarea măsurilor speciale de investigații în lipsă de temeiuri ale persoanelor neimplicate în comiterea unor fapte penale culpabile (efectuarea vădit ilegală a interceptarilor sub pretextul că nu este cunoscută identitatea utilizatorilor serviciilor de telefonie mobilă);
- Încălcarea flagrantă a drepturilor persoanelor la informare despre măsurile speciale efectuate în privinţa lor, inclusiv a celor efectuate cu încălcarea legislației sau efectuate legal dar care au fost constatate ca fiind nerelevante urmăririi penale.
Pornind de la cele enunțate, subliniem că încălcările vizate nu constituie doar ilegalități admise la efectuarea urmăririi penale sau la investigațiile în cadrul unui dosar special și nu se rezumă doar la încălcări ale prevederilor Legii nr. 59 privind activitatea specială de investigații și a prevederilor Codului de Procedură Penală, dar în același timp constituie o încălcare a prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal a cărei scop constă în asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special al dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private.
De menționat că potrivit domeniului de aplicare, Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal se extinde și asupra prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul acţiunilor de prevenire şi investigare a infracţiunilor, punerii în executare a sentinţelor de condamnare şi al altor acţuni din cadrul procedurii penale sau contravenţionale în condiţiile legii. Totodată, esența legii precitate nu se rezumă doar la asigurarea confidențialității datelor cu caracter personal prelucrate de către organele de ocrotire a legii în cadrul exercitării atribuțiilor și obligațiilor acestora, dar constă și în asigurarea respectării drepturilor garantate subiecților datelor (de informare, acces, intervenție, opoziție, acces în justiție), în vederea fortificării încrederii populației în activitatea organelor de drept, care în măsura posbilităților trebuie să fie transparente în activitățile desfășurate cu excepția cazurilor în care poate fi prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale ale acestora.
În această ordine de idei, spre exemplu potrivit art. 15 alin. (1) al Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care stabilește anumite excepții și restricţii în privința drepturilor subiecților de date, informarea subiecților (privind efectuarea măsurilor speciale de investigații), nu va avea loc în cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată în cadrul acțiunilor de prevenire şi investigare a infracţiunilor, punerii în executare a sentinţelor de condamnare şi al altor acţuni din cadrul procedurii penale sau contravenţionale efectuate în condiţiile legi în scopul apărării naţionale, al securităţii statului şi menţinerii ordinii publice, al protecţiei drepturilor şi libertăţilor subiectului datelor cu caracter personal sau ale altor persoane, dacă prin aplicarea acestora este prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale ale autorităţii publice.
Subsecvent, art. 15 alin. (2) și alin. (3) stabilește că neinformarea subiecților de date privind prelucrarea datelor cu caracter personal în scopurile stabilite la alin. (1) nu poate depăşi perioada necesară atingerii obiectivului urmărit și după încetarea situaţiei care justifică aplicarea alin. (1) şi (2) din prezentul articol, operatorii vor lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor subiecţilor datelor cu caracter personal prevăzute la art. 12–14 (în speță vor fi informați întotdeauna).
Astfel, legiuitorul a prevăzut ca mecanism în vederea implimentării prevederilor enunțate supra, că Autorităţile publice vor ţine evidenţa aplicării excepţiilor stabilite (privind neinformarea subiecților) şi vor informa Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, în termen de 10 zile, despre datele cu caracter personal prelucrate în condiţiile acestui articol, prevedere legală care nu este aplicată niciodată de organele de drept. Anume aceste abateri de la legislație constituie premisele admiterii încălcărilor drepturilor subiecților în condițiile descrise anterior, în special la dispunerea și realizarea măsurilor speciale de investigații prevăzute de Legea 59/2012 privind activitatea specială de investigații, efectuate și facilitate cu autorizarea judecătorului de instrucție, a procurorului sau a conducătorului subdiviziunii specializate.
În contextul propunerilor de modificare a legislației anunțate în timpul ședinței comisiei parlamentare, Asociația, a expediat mebrilor Comisiei un șir de propuneri concrete în soluționarea blocajului legislativ creat la nivel național cu încălcarea gravă a dreptului la viația privată și al principiului inviolabilității în contextul măsurilor speciale de investigații – acestea, totodată, fiind cele mai frecvente hotărâri pronunțate la CEDO împotriva statelor membre.