Articolul Ghid privind protecția datelor cu caracter personal în cadrul comerțului electronic apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

Așadar, Asociația vine cu următoarele propuneri de îmbunătățire a proiectului de lege:

1. Amendamentul ce se referă la art. 6 alin. (1) lit. g) care stabilește că la introducerea după cuvintele ,,securitatea statului” de a introduce cuvintele ,,sau reducerii riscului de declanșării urgenței de sănătate publică” este impropriu literei vizate, or, norma la care se propune amendamentul, se referă la prelucrarea datelor în scop de asigurare securității statului – noțiune care este definită de art. 1 din Legea securității statului nr. 618/1995, care cuprinde:

prin securitatea statului se înțelege protecția suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării, a regimului ei constituțional, a potențialului economic, tehnico-științific și defensiv, a drepturilor și libertăților legitime ale persoanei împotriva activității informative și subversive a serviciilor speciale și organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte. Așadar, după cum relevăm, starea de sănătate sau sănătatea publică nu intră în acțiunile de asigurare a securității statului.

Chintesența modificărilor propuse se consideră a fi oportună de a fi completată la art. 6 alin. (1) lit. c) după cum urmează: după cuvintele ,, a altei persoane” se va completa cu textul ,,a altor persoane” și la final se va completa cu textul ,,sau în caz de risc pentru sănătatea publică sau în cazul situațiilor de urgență în sănătate publică”. Propunerea este motivată din considerentul că norma vizată se referă la prelucrarea datelor în scopul asigurării sănătății subiectului de date și altor persoane, inclusiv textul propus spre completare corespunde normelor specifice din domeniul sănătății publice care cuprinde tot spectru de acțiuni prevăzute de Legea nr. 10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice.

2. Amendamentul ce se referă la art. 7 alin. (2) care stabilește substituirea textului ,,sau a sănătății subiecților datelor cu caracter personal. Dacă scopurile menționate se referă la alte persoane sau la societate în general, iar subiecții datelor cu caracter personal nu si-au dat consimțământul în scris și în mod neechivoc, urmează să fie obținută autorizația Centrului în modul stabilit de lege.” cu textul ,, , a sănătății subiecților de date cu caracter personal, precum și în cazul reducerii riscului de declanșare sau a declanșării urgenței de sănătate publică.” – considerăm necesar a fi expuse într-o redacție nouă utilizându-se terminologia juridică specială din domeniul sănătății publice după cum urmează: propunem substituirea textului ,, numai dacă prelucrarea este necesară pentru protejarea vieții, integrității fizice sau a sănătății subiecților datelor cu caracter personal. Dacă scopurile menționate se referă la alte persoane sau la societate în general, iar subiecții datelor cu caracter personal nu și-au dat consimțământul în scris și în mod neechivoc, urmează să fie obținută autorizația Centrului în modul stabilit de lege.” cu textul ,,atunci când este solicitat de către subiectul de date cu caracter personal un serviciul medical, sau este necesară asigurarea sănătății publice ori în cazul unor situații de urgență de sănătate publică.”
3. Propunem completarea la art. 32 cu un nou aliniat cu textul: (8)¹ Prevederile art. 32 nu se aplică situațiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c) și art. 7 alin. (2) din prezenta lege.

În concluzie, Asociația, în contextul evenimentelor declarate ca stare de urgență, vine să precizeze următoarele momente cruciale:

1. Dreptul la viața privată și protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut;
2. Protecția datelor nu interzice colectarea și schimbul de date cu caracter personal;
3. Consimțământul nu este întotdeauna o condiție necesară pentru transmiterea sau dezvăluirea legală a datelor;
4. Exercițiul de echilibrul dintre interesul național și dreptul persoanei vizate este esențial!
5. Minimizarea datelor personale trebuie să fie întotdeauna luată în considerare.

Articolul MESAJ PUBLIC ÎN CONTEXTUL COVID-19 apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

În contextul propunerilor de amendare a Legii 59/2012, subliniem în mod prioritar că aceasta nu corespunde realităților şi standardelor juridice internaționale, în sensul respectării obligației legale de a informa subiectul de date cu caracter personal după efectuarea (legală sau ilegală) a măsurilor speciale de investigații și nici nu contribuie la asigurarea proporționalității dintre libertățile fundamentale ale omului cu misiunea organelor de ocrotire a legii.

În contextul celor expuse, am reținut următoarele abateri grave reclamate de către subiecții de drept la depunerea plângerilor pe faptul neinformării privind măsurile speciale de investigații dispuse în privința acestora, majoritatea fiind evocate în spațiul public și mai nou depistate inclusiv în rezultatul unor verificări în cadrul organelor procuraturii, și anume:

1. Nu este ținută în nici un mod evidenţa măsurilor speciale de investigaţii dispuse şi autorizate, refuzate, inclusiv a celor efectuate cu încălcarea prevederilor legii;
2. Efectuarea cu încălcări a măsurilor speciale de investigații – peste termenele admise de Codul de procedură penală (efectuarea interceptării convorbirilor pe o perioadă ce depășește 6 luni de zile, de la 8 la 12 luni în unele cazuri);
3. Inexistența temeiurilor pentru autorizarea repetată a măsurilor speciale de investigație sau pentru prelungirea acestora (deși legislația prevede că pentru același temei legal nu poate fi autorizată repetat);
4. Inexistența unei evidențe corespunzătoare a dispunerii și efectuării măsurilor speciale de investigații, care duc la imposibilitatea aplicării dreptului la informare (din oficiu) și/sau dreptului de acces (la cererea persoanei) asupra realizării acestor măsuri în privința datelor cu caracter personal care o vizează;
5. Autorizarea măsurilor speciale de investigații în lipsă de temeiuri ale persoanelor neimplicate în comiterea unor fapte penale culpabile (efectuarea vădit ilegală a interceptarilor sub pretextul că nu este cunoscută identitatea utilizatorilor serviciilor de telefonie mobilă);
6. Încălcarea flagrantă a drepturilor persoanelor la informare despre măsurile speciale efectuate în privinţa lor, inclusiv a celor efectuate cu încălcarea legislației sau efectuate legal dar care au fost constatate ca fiind nerelevante urmăririi penale.

Pornind de la cele enunțate, subliniem că încălcările vizate nu constituie doar ilegalități admise la efectuarea urmăririi penale sau la investigațiile în cadrul unui dosar special și nu se rezumă doar la încălcări ale prevederilor Legii nr. 59 privind activitatea specială de investigații și a prevederilor Codului de Procedură Penală, dar în același timp constituie o încălcare a prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal a cărei scop constă în asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special al dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private.

De menționat că potrivit domeniului de aplicare, Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal se extinde și asupra prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul acţiunilor de prevenire şi investigare a infracţiunilor, punerii în executare a sentinţelor de condamnare şi al altor acţuni din cadrul procedurii penale sau contravenţionale în condiţiile legii. Totodată, esența legii precitate nu se rezumă doar la asigurarea confidențialității datelor cu caracter personal prelucrate de către organele de ocrotire a legii în cadrul exercitării atribuțiilor și obligațiilor acestora, dar constă și în asigurarea respectării drepturilor garantate subiecților datelor (de informare, acces, intervenție, opoziție, acces în justiție), în vederea fortificării încrederii populației în activitatea organelor de drept, care în măsura posbilităților trebuie să fie transparente în activitățile desfășurate cu excepția cazurilor în care poate fi prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale ale acestora.

În această ordine de idei, spre exemplu potrivit art. 15 alin. (1) al Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care stabilește anumite excepții și restricţii în privința drepturilor subiecților de date, informarea subiecților (privind efectuarea măsurilor speciale de investigații), nu va avea loc în cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată în cadrul acțiunilor de prevenire şi investigare a infracţiunilor, punerii în executare a sentinţelor de condamnare şi al altor acţuni din cadrul procedurii penale sau contravenţionale efectuate în condiţiile legi în scopul apărării naţionale, al securităţii statului şi menţinerii ordinii publice, al protecţiei drepturilor şi libertăţilor subiectului datelor cu caracter personal sau ale altor persoane, dacă prin aplicarea acestora este prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale ale autorităţii publice.

Subsecvent, art. 15 alin. (2) și alin. (3) stabilește că neinformarea subiecților de date privind prelucrarea datelor cu caracter personal în scopurile stabilite la alin. (1) nu poate depăşi perioada necesară atingerii obiectivului urmărit și după încetarea situaţiei care justifică aplicarea alin. (1) şi (2) din prezentul articol, operatorii vor lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor subiecţilor datelor cu caracter personal prevăzute la art. 12–14 (în speță vor fi informați întotdeauna).

Astfel, legiuitorul a prevăzut ca mecanism în vederea implimentării prevederilor enunțate supra, că Autorităţile publice vor ţine evidenţa aplicării excepţiilor stabilite (privind neinformarea subiecților) şi vor informa Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, în termen de 10 zile, despre datele cu caracter personal prelucrate în condiţiile acestui articol, prevedere legală care nu este aplicată niciodată de organele de drept. Anume aceste abateri de la legislație constituie premisele admiterii încălcărilor drepturilor subiecților în condițiile descrise anterior, în special la dispunerea și realizarea măsurilor speciale de investigații prevăzute de Legea 59/2012 privind activitatea specială de investigații, efectuate și facilitate cu autorizarea judecătorului de instrucție, a procurorului sau a conducătorului subdiviziunii specializate.

În contextul propunerilor de modificare a legislației anunțate în timpul ședinței comisiei parlamentare, Asociația, a expediat mebrilor Comisiei un șir de propuneri concrete în soluționarea blocajului legislativ creat la nivel național cu încălcarea gravă a dreptului la viația privată și al principiului inviolabilității în contextul măsurilor speciale de investigații – acestea, totodată, fiind cele mai frecvente hotărâri pronunțate la CEDO împotriva statelor membre.

Articolul SESIZARE DIN OFICIU apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

Conform proiectului de Hotărâre pus pe agenda Guvernului pentru data de 05.02.2020, se propune abrogarea unor prevederi operate în anul 2018 la Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care ofereau posibilitatea accesării nelimitate și abuzive a datelor personale din registrele de stat prin intermediul platformei de interoperabilitate, chiar dacă anterior (în 2018) a considerat ca fiind nefondată sesizarea depusă de către APVP:

Amintim că anterior, în perioada anului 2018, Asociația pentru Protecția Vieții Private (APVP) a efectuat mai multe sesizări către organele competente în care a sesizat caracterul abuziv și neadecvat al normelor propuse, care gerează riscuri imense față de dreptul la viața privată, creând premise nejustificate de supraveghere a cetățenilor, persoanelor publice, persoanelor fizice. https://privacy.md/2018/10/19/apel-public/.

După analizarea altor propuneri regăsite în proiectul de lege, APVP va veni cu detalii suplimentare.

Articolul COMUNICAT apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

Prin această Moțiune publică, se reclamă ca fiind nefondate și eronate acțiunile de reziliere unilaterală a contractelor de prestări servicii și blocare nejustificată a accesului la datele publice din „Registrul de stat al persoanelor juridice” de către Agenția Servicii Publice.

Articolul SESIZARE PUBLICĂ ÎN CONTEXTUL OFERIRII ACCESULUI LA INFORMAŢII PUBLICE apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

În contextul apelulul public din octombrie 2018 privind adoptarea Legii nr. 143 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, votată în scopul aplicabilității Legii nr. 142 cu privire la schimbul de date și interoperabilitate, care a completat art. 5 cu lit. g) și art. 15 al Legii nr. 133 privind protecția datelor cu caracter personal, adresat printr-o scrisoare deschisă[1] autorităţilor publice centrale de securitate, apărare a ordinii publice şi celor din domeniul drepturilor omului (Preşedintelui Parlamentului, Prim-ministrului, Preşedintelui Comisiei parlamentare “Securitate naţională, apărare şi ordine publică”, Directorul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Avocatului Poporului), anunţăm UNICA reacţie promptă şi de susţinere a societăţii civile, venită doar din partea Avocatului Poporului cu mesajul de iniţiere a procedurii de modificare a Legii nr. 133 privind protecţia datelor cu caracter personal în scopul neadmiterii ingerinţei în viaţa intimă, privată şi de familie a cetăţeanului, facilitate de prevederile legii nr. 143.

Luînd în considerare codul de etică al Asociaţiei de a NU publica răspunsurile oficiale venite din partea autorităţilor, în acest caz, având la bază interesul public major şi dovada faptului, publicăm răspunsul Avocatului Poporului din 11 iulie 2019 şi poziţia Guvernului din 22 noiembrie 2018 vis-a-vis de scrisoarea deschisă aici (document).

Amintim că, amendamentele la toate cele trei legi menționate în prezentul şi apelul inițial (Legea nr. 142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate, Legea nr. 143 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptate la 19.07.18 şi Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal) au intrat în vigoare la 10 noiembrie 2018.

Astăzi Republica Moldova, are instituit un nou temei legal la prelucrarea datelor cu caracter personal, neprevăzut în nicio Convenţie internaţională sau cadru juridic european. Acest aspect presupune că oricare funcționar public sau angajat din mediul privat care va avea acces la platforma de interoperabilitate, va putea accesa orice informație din sistem în privința oricărei persoane fizice, fără a avea o necesitatea legală (cerere, demers, proces contravențional, penal, civil, de executare etc.), ceea ce ar însemna că Legea privind protecția datelor cu caracter personal nu se va aplica prelucrărilor efectuate prin intermediul acestei platforme. Mai mult, la citirea art. 15, apare riscul interpretării eronate și aplicării disproporționate a prevederilor acestuia, prin crearea impresiei de punere pe același nivel de egalitate a intereselor supreme ale statului precum este apărarea securității și ordinii publice cu activitatea de efectuare a schimbului de date de regim obișnuit prin platforma de interoperabilitate dintre instituțiile publice și private.

[1] https://privacy.md/2018/11/30/nota-informativa/

Articolul ANUNŢ apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

La data de 27 noiembrie 2018, Asociația a recepționat răspunsul oficial al Cancelariei de Stat (nr. 12-05-9492 din 22.11.2018), care se referă exclusiv la prevederile Legii nr. 142/2018 cu privire la schimbul de date și interoperabilitate, aprobarea căreia a fost salutată și în textul apelului Asociației.

Așadar, contrar problemelor juridice menționate în demersul Asociației, Cancelaria de Stat nu face nicio referință la Legea nr. 143 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptată la 19.07.18, prin intermediul căreia au fost modificate prevederile Legii nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal, în contextul aplicării Legii cu privire la schimbul de date și interoperabilitate, care stabilește:

1. Art. 5 al Legii nr.133/2011 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal cu litera g): ,,consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru schimbul de date în condițiile legislației în vigoare cu privire la schimbul de date și interoperabilitate”;
2.  Art. 15 din aceeași lege: atunci când datele cu caracter personal sunt accesate și prelucrate prin intermediul platformei de interoperabilitate, nu trebuie respectate:

– principiile de protecție a datelor cu caracter personal (prelucrarea să fie corectă, legală, neexcesivă, pe un termen determinat și doar în scopuri specifice);

– drepturile persoanei vizate (să fie informată despre accesare, să dispună de dreptul de acces, de intervenție, de opoziție și de dreptul la justiție).

3. nu s-au adus clarificări la explicarea formulării amendamentului la art. 15 al Legii 133/2011, ce admite interpretarea articolului ca fiind unul vag, neclar și abuziv din punct de vedere al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special ce se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal;

Atenționăm că, toate cele trei legi menționate în prezentul şi apelul inițial (Legea nr. 142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate, Legea nr. 143 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptate la 19.07.18 şi Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal) au intrat în vigoare la 10 noiembrie 2018.

Chiar dacă Legea nr. 142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate este una bună şi necesară, prevederile acesteia privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi competențele autorității naționale de supraveghere, garantate prin Legea nr. 143/2018 care modifică direct textul Legii nr.133/2011 în scopul aplicabilității cadrului legal de interoperabilitate şi schimb de date, nu corespund și chiar contravin normelor europene care asigură drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

În final, Asociația își exprimă în continuare îngrijorarea față de aspecte evocate anterior prin sesizarea înaintată care poate fi accesată https://privacy.md/2018/10/19/apel-public/.

Articolul NOTĂ INFORMATIVĂ apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

A fost relevat că interesul public a fost stârnit de o situație particulară în care părintele unui copil care frecventa o instituție preșcolară, a amplasat un dispozitiv de înregistrare sonoră, care a captat anumite fapte de comportament ale angajaților unei grădinițe care aparent au afectat interesele copilului și au sfidat principiile de deontologie profesională.

Situația în cază expusă de mass-media, a trezit interesul mai multor părinți care au venit cu o inițiativă privind montarea camerelor video în grădinițe pentru a preîntâmpina și contracara activitățile angajaților acestor instituții ce ar putea afecta interesul superior al copiilor.

Acest subiect a fost discutat pe larg în societate și în mass-media, fiind identificate următoarele aspecte problematice care favorizează existența unei astfel de situații în instituțiile preșcolare, așadar:

1. Lipsa de salarizare corespunzătoare duce la:
   a) numărul redus de angajați;
   b) fluctuația de cadre;
   c) cumularea funcțiilor și responsabilităților (ajutorul de educator substituie funcțiile și sarcinile educatorului);
   d) imposibilitatea recrutării și selectării personalului calificat;
   e) cumularea funcțiilor
2. Lipsa psihologului – care ar putea oferi consultanță și sprijin atât copiilor (părinților copiilor) cât și angajaților;
3. Lipsa mecanismului adecvat de verificare și control al îndeplinirii sarcinilor și responsabilităților angajaților.

Aceste aspecte problematice, se propune a fi rezolvate prin instalarea camerelor de supraveghere video în grădinițe pentru a monitoriza comportamentul educatorilor. Pentru a putea înțelege dacă propunerea de a monta camerele video în instituțiile preșcolare reprezintă o măsură adecvată și necesară, și dacă această metodă ar putea soluționa problemele cu care se confruntă atât părinții cât și angajații grădinițelor, Asociația pentru Protecția Vieții Private prezintă următoarele relevări:

Instalarea şi utilizarea sistemelor de supraveghere video s-a extins considerabil în ultimii ani. Sistemele aflate acum pe piață au capacitatea de a recunoaște chipurile, de asemenea, sunt capabile să înregistreze atât imagini, cât și sunete. La nivel de societate, utilizarea extinsă a sistemelor de supraveghere video are efecte adverse, având în vedere că acestea nu se mai consideră dispozitive pasive. Chiar dacă sunt utilizate în mod corespunzător şi legal, ele pot genera îngrijorarea că „spațiul privat” al individului este invadat în mod nerezonabil.

Un sistem de supraveghere video folosit pentru a controla perimetrul unei clădiri din motive de securitate va fi, de regulă, ușor de justificat. Totodată, în conformitate cu normele juridice europene, utilizarea dispozitivelor de supraveghere video în alte circumstanțe, de exemplu, pentru a monitoriza permanent angajații/bona, clienții sau copii, elevii, studenții, poate fi mai dificil de justificat și ar putea implica o ingerinţă abuzivă în viaţa privată a acestora şi a se califica ca o măsură excesivă și neadecvată, deoarece scopurile pentru care sunt montate aceste dispozitive pot fi atinse prin alte mijloace mai puțin intruzive.

În conformitate cu prevederile art. 16 ale Convenţiei cu privire la drepturile copilului, conform cărora niciun copil, nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţa sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi demnitatea sa, luând în consideraţie principiile legale de proporționalitate, comunicăm:

1. prelucrarea datelor cu caracter personal atribuite în activitatea pre-şcolară şi/sau şcolară include o parte semnificativă din activităţile cotidiene ale copiilor, iar importanţa atenţionării acestei prelucrări de date cu referire la copii, se datorează naturii sensibile a multora dintre datele prelucrate în instituţiile educaţionale, precum şi lipsei de maturitate de a percepe impactul acestora de către copil, care, are nevoie de protecţie şi ingrijre specială, inclusiv, o protecţie „garantată de lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri” şi psihologică adecvată;
   2. având în vedere vârsta fragedă și interesul superior al copilului, trebuie să se țină cont că la supunerea controlului permanent și sistematic prin intermediul supravegherii prin mijloace video a copiilor, existența consimțământului părinților nu poate constitui un temei legal, precum și nu poate justifica în vreun fel supravegherea chiar dacă părinții și-o doresc;
2. copilul aflându-se în dezvoltare şi creştere permanentă a cărui comportament, obișnuință, stare fizică și emoțională este monitorizat activ prin înregistrarea video și/sau audio, se face extrem de vulnerabil având în vedere că despre el se vor păstra informații sensibile care ar putea fi utilizate pe parcursul vieții și care ar putea cauza prejudicii de imagine, frustrări sau manipulări.

Cu referire la eventualul impactul psihologic, este necesar de a asigura, în mod prioritar, echilibrul dintre dreptul la siguranţă şi dreptul la protecţia vieţii private/intimitate chiar şi în locurile publice din incinta instituției educaționale:

1. copilul are dreptul la viaţa privată, propriul său cerc de comunicare şi de prieteni. Chiar şi părinţii trebuie să ţină cont de faptul că viaţa lor privată nu include orice moment din viaţa copilului lor, şi reciproc viaţa privată a copilului lor, care include timpul petrecut la ore, grădiniţe, nu include şi părinţii;
2. viaţa unui copil evoluează mult mai mult în cadrul instituţiei de învăţământ preşcolar, şcolar etc. deoarece, conform specificului naţional educaţional, copilul petrece mai mult timp în instituţiile educaţionale decât în familie, iar monitorizarea video continuă, duce la deprinderi și acceptarea necondiționată a efectului de ,,Big Brother”, chiar şi după majorat;
3. luând în considerare principiul evocat în jursiprudenţa CEDO privind „interesul superior al copilului”, în general, montarea camerelor de supraveghere video în spaţiile edificiilor educaţionale, în scopuri de pedepsire a angajaţilor, duce la limitarea arbitrară a drepturile şi libertăţilor în primul rând al copiilor. Acest lucru înseamnă că supravegherea video nu este proporţională atingerii scopului anunţat, având în vedere numărul copiilor din grupe ce vor fi monitorizaţi, în raport cu numărul de cadre didactice atribuit la acea grupă. Acest lucru obligă identificarea altor mijloace disponibile de identificare şi pedepsire a angajaţilor ce nu respectă deontologia profesiei, mai puțin deranjate şi intruzive pentru copii, în scopul atingerii obiectivului dar nu obiectului;
4. alegerea amplasării camerelor de supraveghere video trebuie să fie neexagerată şi corespunzătoare scopului. În ţările membre Uniunii Europene este interzisă amplasarea acestor dispozitive, cu excepţia locurilor publice precum: hol, zonele de joacă din afara clădirii şi spaţiul de intrare în clădire. Doar în circumstanțe excepționale precum sunt instituţiile educaţionale, multiculturale, care sunt ţinta atacurilor frecvente de securitate şi a răufăcătorilor în mod repetat, se justifică supravegherea în mod continuu a copiilor și personalului;
5. reiterăm că drepturile şi libertăţile fundamentale ale copilului în calitate de viitor cetăţean, dar şi al actului educaţional cântăresc mult mai mult decât necesitatea de supravheghere permanentă pentru identificarea agresorilor;
6. supravegherea video, poate afecta libertatea copiilor, din grupele pregătitoare (vârsta 5-7 ani), prin intimidarea acestora de a-şi manifesta punctul de vedere, libertatea de exprimare şi dreptul la opinie, inclusiv calitatea actului de însuşire şi redare a materiei. Aceste observaţii sunt valabile şi la procesul de dezvoltare a personalităţii, prin impunerea de a accepta şi conveţui cu Big Brother, fiind compromis dreptul la libertatea personală din frageda copilărie.

În concluzie, utilizarea dispozitivelor de monitorizare video în speţa enunțată, nu justifică respectarea testului proporționalității. Considerăm că instalarea acestora este o măsură mai degrabă invazivă, decât protecţionistă.
Totodată, din cele menţionate supra, Asociaţia înţelege iniţiativa părinţilor asumată ca fiind una pe riscul propriu. Chiar dacă decizia deja a fost luată, Asociaţia recomandă, din punct de vedere tehnic şi legal, implicarea tuturor șefilor de instituţii educaţionale şi a părinţilor, pentru elaborarea Regulamentului de utilizare a dispozitivelor de supraveghere video, care să implice toate părțile interesate (administrația, personalul, reprezentanți ai părinților), în conformitate cu prevederile legale naţionale: Legea nr. 133 privind protecţia datelor cu caracter peronal din 8 iulie 2011 şi Hotarârea Guvernului nr. 1123 din 14 decembrie 2010 privind aprobarea Cerinţelor faţă de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal.

Totodată, opinăm că montarea camerelor de supraveghere video în instituțiile preșcolare, sub alte aspecte, ar putea genera efecte adverse, precum:

1. Crearea unui climat de neîncredere dintre personalul instituțiilor preșcolare și părinți;
2. Instituirea unor condiții de lucru descurajatoare inclusiv pentru personalul calificat care își exercită sarcinile și atribuțiile cu bună credință;
3. Creșterea dezinteresului față de aceste posturi de muncă;
4. Interesul părinților de a solicita înregistrările video în situații nejustificate și generarea conflictelor între părinți la utilizarea înregistrărilor video a tuturor copiilor;
5. Instalarea camerelor video nu soluționează problema salarizării angajaților instituțiilor preșcolare, fluxului de cadre, lipsei psihologului și a mecanismului de verificare și control calității actului educativ.

În final, anunţăm că Asociația pentru Protecţia Vieţii Private este dispusă să ofere suportul necesar sub aspect de expertiză, inclusiv să participe la consultări în legătură cu cele relatate.

Articolul Opinie juridică cu privire la instalarea și utilizarea dispozitivelor de supraveghere video în grădiniţe apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.

E.S. Domnului Peter MICHALKO

Ambasador Extraordinar si Plenipotențiar al Delegației Uniunii Europene in Republica Moldova

Domnului Andrian CANDU

Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova

Domnului Pavel FILIP

Prim-ministru al Republicii Moldova

Domnului Eugen CARPOV

Preşedintele Comisiei parlamentare

Securitate naţională, apărare şi ordine publică

Domnului Eduard RĂDUCAN

Director al Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal

Domnului Mihail COTOROBAI

Avocatul Poporului Republicii Moldova

Stimați Domni,

I. Asociația pentru Protecția Vieții Private având drept obiectiv asigurarea proporționalității dreptului la viața privată în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal și alte drepturi concurente, salută adoptarea Legii nr. 142 din 19.07.2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate, însă, relevă următoarele:

1. La 19.07.18 a fost adoptată Legea nr. 142 cu privire la schimbul de date și interoperabilitate – act legislativ care are drept obiectiv interconectarea și centralizarea tuturor bazelor de date, registre, sisteme informaționale sau sisteme de evidență din sectorul public și după caz sectorul privat, pentru oferirea posibilității autorităților publice de a face schimb de informații între ele și facilitarea serviciilor oferite. Începând cu 10.11.2018 – data intrării în vigoare a acestei legi, toate instituțiile și autoritățile publice vor fi obligate să ofere acces la registrele, bazele de date, sistemele informaționale și sistemele de evidență pe care le gestionează, conectându-le la platforma de interoperabilitate, cu excepţia autorităților și instituțiile publice cu atribuții în domeniul activității de supraveghere a entităților din sectorul financiar, al apărării naționale, al securității statului, al menținerii ordinii publice, al contracarării infracționalității, al prevenirii şi combaterii corupţiei, în măsura în care se aplică legislația specială respectivă.

2. Dreptul de a participa la schimbul de date, care presupune punerea la dispoziție a datelor (dezvăluirea) și consumul (accesare/vizualizare/utilizare) acestora sau transmiterea datelor dintr-un sistem informațional către un alt sistem informațional, prin intermediul platformei de interoperabilitate, se referă în special la instituțiile și autoritățile publice, notarilor, executorilor judecătorești, registratorilor, avocaților, administratorilor autorizați, experților judiciari, interpreților și traducătorilor și/sau altor persoane de drept privat.

3. Potrivit noilor prevederi legale care vor intra în vigoare la data de 10.11.18, oricare participant din rândul celor menționați la pct. 2, vor fi obligați să asigure disponibilitatea (dezvăluirea) oricăror date deținute de aceștia prin intermediul platformei de interoperabilitate către orice alt participant conectat la aceasta.

4. Conectarea participanților la platforma de interoperabilitate se va efectua de către o ,,Autoritatea competentă” (care nu a fost stabilită expres de lege) cu condiția existenței autorizației emise de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. Totodată a fost menționat că în cazul existenței unei astfel de autorizări se va permite accesarea și utilizarea datelor cum ar fi: numele, prenumele, IDNP, adresa de domiciliu, datele membrilor de familie, datele despre transport, bunurile imobile, traversarea frontierei de stat, informații din registrul medical privind starea de sănătate precum și alte informații, de către reprezentanții sectorului public cât și cel privat, fără consimțământul persoanei fizice a cărei date vor fi accesate.

5. Contrat celor prevăzute de Legea nr. 142/2011, la pct.1-4 sus-menţionate, la 19.07.18 a fost adoptată Legea nr. 143 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptată în contextul aplicabilității Legii cu privire la schimbul de date și interoperabilitate, care a completat art. 5 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal cu litera g) care stabilește că: ,,consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru schimbul de date în condițiile legislației în vigoare cu privire la schimbul de date și interoperabilitate”. Mai mult, la art. 15 din aceeași lege a fost completat cu faptul că atunci când datele cu caracter personal sunt accesate și prelucrate prin intermediul platformei de interoperabilitate, nu trebuie respectate:

– principiile de protecție a datelor cu caracter personal, ceea ce presupune că accesarea datelor nu va mai trebui să fie efectuată doar într-un caz concret care justifică această prelucrarea (cum ar fi existența unui dosar contravențional, penal, civil, titlu executoriu, procedură notarială etc.) și să nu să se mai limiteze la accesare doar acelor date necesare care trebuie să fie stocate pe o anumită perioadă de timp;

– drepturile persoanei vizate, ceea ce ar însemna că persoana nu va fi informată asupra faptului că datele ei sunt accesate și utilizate în anumite scopuri, persoana nu va putea cere modificarea, completarea sau ștergerea acestor date.

6. Chiar dacă atât cadrul normativ național și european de protecție a datelor cu caracter personal, prevăd aceste excepții în vederea protejării intereselor supreme ale statului precum: securitatea, ordinea publică și apărarea națională, fără obligativitatea de a respecta drepturile subiecților de date, însă NU și de a notifica Autoritatea de supraveghere privind sistemele de evidență administrate de organele de ocrotire a legii, or, amendamentul la art. 15 al Legii nr. 133/2011 admite interpretarea articolului ca fiind unul vag, neclar și abuziv din punct de vedere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deoarece:
7. la punerea în aplicare a acestui amendament, apare riscul interpretării eronate și aplicării disproporționate a prevederilor acestui articol, prin crearea impresiei de punere pe același nivel de egalitate a intereselor supreme ale statului precum este apărarea securității și ordinii publice cu activitatea de efectuare a schimbului de date de regim obișnuit prin platforma de interoperabilitate dintre instituțiile publice și private. În același context de remarcat că prevederile Legii nr. 142/2018 stabilesc precum că autoritățile și instituțiile publice cu atribuții în domeniul activității de supraveghere a entităților din sectorul financiar, al apărării naționale, al securității statului, al menținerii ordinii publice, al contracarării infracționalității, al prevenirii şi combaterii corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional sunt exceptate de a efectua schimbul de date prin intermediul platformei de interoperabilitate, în măsura în care se aplică legislația specială respectivă, în acest sens nu este clar aplicabilitatea acestor norme în raport cu cele enunțate supra;
8. din considerente total nejustificate şi neligitime, acest amendament va admite, în mod vădit, o ingerință disproporționată în dreptul la viața privată a persoanei vizate din partea entităților publice și/sau private la procesul obişnuit de schimb de date între acestea, cu privarea absolută a persoanelor vizate de orice drepturi cu privire la datele sale cu caracter personal şi viaţă privată – ingerințe grave ce contravin Convenţiei CoE 108, la care Republica Moldova este parte cât şi prevederilor Convenţiei Europeană a Drepturilor Omului.

În acest contest specificăm că introducerea modificărilor la Legea privind protecția datelor cu caracter personal, lipsește posibilitatea Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal de a autoriza în mod corespunzător operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate prin intermediul platformei de interoperabilitate, or, prevederile de bază care se aplică la aprecierea asigurării dreptului la viața privată în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal au fost exclusă din textul legii.

Reiterăm că operarea amendamentelor la Legea privind protecția datelor cu caracter personal nu au fost înțelese pe deplin, or, intenția nobilă de a crea cadrul juridic adecvat care ar exclude anumite impedimente sau eventuala nedorință sau opunere a unor furnizori/operatori de date de a se conecta la platforma de interoperabilitate va duce la instituirea unui nou temei legal la prelucrarea datelor cu caracter personal. Acest aspect presupune că oricare funcționar public sau angajat din mediul privat care va avea acces la platforma de interoperabilitate, va putea accesa orice informație din sistem în privința oricărei persoane fizice, fără a avea o necesitatea legală (cerere, demers, proces contravențional, penal, civil, de executare etc.), ceea ce ar însemna că Legea privind protecția datelor cu caracter personal nu se va aplica prelucrărilor efectuate prin intermediul acestei platforme. 

1. În susținerea faptului că normele enunțate exced principiile de protecție a datelor cu caracter personal la nivelul Uniunii Europene și al Consiliului Europei, prezentăm următoarele argumente juridice:
2. În textul Convenției Consiliului Europei modernizată 108 pentru protecția persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor cu caracter personal și REGULAMENTUL (UE) 2016/679 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (GDPR), nu regăsim un astfel de temei prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal. Prin acest amendament, Republica Moldova instituie un nou temei pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în lipsa consimțământului subiectului de date. Această formă de prelucrare a datelor instituită de Republica Moldova, în condițiile instrumentelor juridice europene menționate supra, este considerată netransparentă deoarece:
3. o astfel de prelucrare nu specifică cu exactitate garanțiile că această modalitate de prelucrare nu va prejudicia interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal, precum:

• dreptul de a fi informat privitor la identitatea și datele de contact al operatorului, interesele legitime urmărite de operator sau terț;
• accesul la acestea, rectificarea, ștergerea sau restricționarea prelucrării și a dreptului de a se opune prelucrării;
• dreptul de a depune o plângere în fața unei autorități de supraveghere;
• sursa din care provin datele cu caracter personal și dacă este cazul, proveniența din surse disponibile public, informații pertinente privind logica utilizată și privind importanța și consecințele preconizate ale unei astfel de prelucrări pentru persoana vizată.

4. din punct de vedere a principiului de legalitate, o astfel de prelucrare nu specifică lista scopurilor, temeiului juridic al prelucrării, perioada de stocare și este excesivă din punct de vedere a categoriilor de date supuse prelucrării;

5. ambele instrumente juridice reamintesc că principiile fundamentale de protecție a datelor trebuie luate în considerare în toate etapele de schimb și prelucrare a datelor, prin obligativitatea respectării principiilor de protecție a datelor începând cu momentul conceperii/proiectării și al protecției datelor în mod implicit (privacy by design şi privacy by default), în vederea gestionării riscurilor privind securitatea schimbului de date cu respectarea principiului de colectare a datelor până la minimum necesar.

În contextul celor enunțate, se recomandă, necondiționat, de a amenda prevederile art. 5 alin. (5) lit. g) și art. 15 alin. (1) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal în termen cât mai curând posibil, pentru a evita o colizie absolută în raport cu dreptul la viața privată în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

În acest sens, Asociația este dispusă să ofere tot suportul necesar sub aspect de expertiză, în scopul de a aduce în concordanță prevederile legislației naționale în domeniul protecției datelor cu caracter personal în legătură cu cele relatate mai sus.

Cu respect,

     Sergiu BOZIANU

Președinte

Articolul APEL PUBLIC apare prima dată în Asociația pentru Protecția Vieții Private.